VISELE INFRASTRUCTURII / INFRASTRUCTURA VISELOR
26 – 27 NOIEMBRIE 2022
Palatul Ștefania – Piața Romanilor nr. 1 (fostul Magazin Alimentar)
Brusc treziţi din visul unei modernităţii care tinde să se surpe peste tot în jurul nostru, încercăm să înțelegem care a fost infrastructura care a întreținut acest vis și care azi pare din ce în ce mai fragilă și dificil de întreținut.
Abandonul sau sabotarea infrastructurilor existente și viitoare merge mână în mână cu escapismul buncărelor de lux și planul unei decolări megalomane, nu numai rupte complet de realitatea terestră, dar şi deseori inspirată de fantezii „longtermiste”, care atribuie un risc calculabil salvării şi extincţiei speciei umane şi care anima astăzi dezbaterile şi iniţiativele fondatorilor Big Tech.
Efortul acesta predictiv care este strâns ancorat de încercarea de a nega și de a lăsa totul în urmă sau pe seama Sudului Global, externalizând și ignorând dezastrele produse sau cel mult profitând de volatilitatea crescândă a vieţii contemporane, are în sine o notă de ireal, de vis sau reverie deşartă și autoamagire.
Absenţa planului sau a infrastructurii visate aproape că ne face să bănuim că nu e vorba doar de o nepotrivire, ci de o legătură intimă între visele şi coșmarurile infrastructurii şi incapacitatea noastră crescândă de a întâmpina şi a preveni ce ne aşteaptă. Dacă nu vrem să oferim false soluţii, trebuie să credem în posibilitatea unor alianţe infrastructurale nevisate sau abandonate și nefăcute, care s-ar putea să existe în visul altuia lăsat de izbeliște pe un pământ nelocuibil. Rămâne încă de văzut dacă între timp ne putem confrunta cu realizarea târzie a faptului că vom trăi cu ochii deschiși într-un vis care nu ne aparţine.
De când Timişoara a făcut primii paşi în direcția Revoluţiei Industriale, ea s-a aflat de la început în avangarda industrializării cu infrastructuri de transport, sisteme publice de iluminat, vaste retele de transport public, sindicate și asociaţii muncitoreşti. În epoca socialistă a adăpostit atât combinate chimice cât şi inovaţii precum MECIPT-1 (Mașina Electronică de Calcul a Institutului Politehnic din Timișoara), primul calculator alfanumeric universitar din România care a “visat” și calculat viitorul secolului XX. Cu MECIPT-1 s-a proiectat cupola pavilionului expoziţional Romexpo și barajul Vidraru realizat în 1965 pe răul Argeş, inclusiv noua reţea de apa din Arad. Ca peste tot în blocul de Est, după 1989 vestigiile bănățene industriale au fost rapid canibalizate, abandonate şi spulberate. Azi în secolul XXI, ele au fost transformate parţial sau înlocuite de incubatoare de start-up-uri, parcări şi business park-uri, locuri unde acum se visează cu frenezie un viitor speculativ, profund inegal & rapid monopolizabil.
A fost timpul „Spaţiilor în Aşteptare” însă şi mai mult al „Infrastructurilor în Aşteptare”. Ca în multe alte locuri de pe planetă Timişoara trăiește dereglemetarea și financiarizarea rapidă a economiei, a societăţii şi a resurselor ei de bază – în absenţa unor proiecte de infrastructură și geoinginerie planetare majore, aflându-se departe de proiecte de amploare precum Road & Belt Inițiative și Visul Chinezesc, iniţiative care şi ele tind să se clatine în faţa tensiunilor geopolitice.
Ca parte din Paradigm Shift, printr-o serie de prezentări, invocaţii, discuții libere și schimburi de idei, proiectul Visele Infrastructurii / Infrastructura viselor îşi propune sondarea acestor vise colective planetare încercând să surprindă lipsa perspectivei de anvergură cât și coșmarurile care se profilează.
Curatori: Stefan Tiron, Gabriele de Setta
PROGRAM
↳ 26.11, 14:30
DESCHIDERE VISELE INFRASTRUCTURII / INFRASTRUCTURA VISELOR
↳ 26.11, 15:00
CATASTROFE REALE, CATASTROFE IMAGINATE – TREZIREA DIN CATASTROFISM: WALTER BENJAMIN, COPII, ȘI INDIGENII ÎN EUROPA DE EST
MIHAI LUKACS și BOGDAN POPA (membri Centrului Dialectic) – talk
Catastrofismul e un vis al unei generații adulte care simte că lumea se îndreaptă către diferite apocalipse ecologice (încălzirea globală), epidemice (pandemii) și politice (fascism). Pentru trezirea din catastrofe, diferiți subiecți au fost invocați pentru a recompune lumea: copii ecofuribunzi(Greta Thunberg), orfanii celui de al doilea război mondial (Somewhere in Europe, 1948), indigenii rezistenți (zapatiștii în teoria politică) sau indigenii nord-americani (în versiunea socialistă a westernurilor). Această prezentare își propune să discute plecând de la textele lui Walter Benjamin relația intre catastrofă, copii, indigeni și fantasma recompunerii sociale. De ce sunt copii primii care ne aduc în spațiul simbolic după catastrofă? Sunt indigenii un vis al finalului de catastrofă, sau dimpotrivă al trezirii de după apocalipsă? Cum se poate simți prezentul ca un prezent al trezirii și al memoriei? Imaginea este un still din filmul Somewhere in Europe (1948), despre o comunitate de copii după război în Ungaria, carea vrea să creeze lumea de la început.
↳ 26.11, 16:00
WORK ACADEMY PROJECT: REVERSE-ENGINEERING ALEKSEI GASTEV
ARNE HENDRIKS & JASPER VAN DER BERG – prezentare
Arne Hendriks se află într-o explorare artistică (ne)disciplinată, de-a lungul unei vieţi întregi inspirate din dorinţa personală şi societală de mai puţin. Recent, cercetarea lui Arne se orientează spre regimul alimentar uman şi în special spre dificultăţile legate de aşa numita „tranziţie proteinică”, nevoia de a mânca mai puţină proteină animală şi mai multă proteină vegetală, în momentul în care mâncatul cărnii şi băutul laptelui au devenit sinonime cu refuzul schimbării. Într-o rezidenţă de 18 luni la Universitatea Wageningen, Hendriks a iniţiat mai multe proiecte cu intenţia de a perturba relaţiile umano-proteinice și neîncrederea pe care Hendriks o resimte faţă de propriul său corp proteinic. Proiectele derulate de Arne Hendriks includ Omul Micşorat – o investigaţie în posibilitatea micşorării indivizilor speciei umane pănă la mărimea de 50 de centimetri – şi FATBERG, creerea unei insule autonome de grăsime, în colaborare cu Mike Thompson.
↳ 26.11, 17:00
ZERO ARCHITECTURE
JACOB LILLEMOSE – online talk
Ce este arhitectura dezastrelor? Cum ar trebui noi oamenii să construim nu numai pentru a supraviețui, ci și pentru a trăi în vremuri dezastruoase? Ar trebui să ne întărim în spatele zidurilor tehnologice ale castelului din jungla urbană? Să ne ascundem în peșteri adânci, în pădure sau sus pe vârful unui munte? Să evadăm în spațiu și să ne stabilim pe alte planete?
Aceste întrebări sunt punctul central al romanului Architectura Zero al lui Jacob Lillemose.
Arhitectura Zero este un roman dezastru despre o lume în care oamenii trebuie să se protejeze unul împotriva celuilalt. O lume afectată de pandemii și tulburări sociale. O lume în care dezastrele sunt noul normal. Romanul se desfășoară într-o zonă crepusculară între cercetare și ficțiune și amestecă material documentar și referințe culturale ale învățării populare într-o formă care traversează genuri și realități. Este în părți egale istorie arhitecturală, eco-critică, analiză de film, groază, diagnostic social și autoficțiune.
Jacob Lillemose (n. 1974) este curator la Medical Museion din Copenhaga și curator al pavilionului danez la Bienala de la Veneția 2022. Din 2014 până în 2017, a fost directorul spațiului expozițional X AND BEYOND în cadrul proiectului de cercetare interdisciplinară Changing Disasters de la Universitatea din Copenhaga. Architecture Zero este romanul său de debut.
↳ 26.11, 18:00
UN-EARTHING YOUR TALK – BODY EXERCISE
RALO MAYER – online talk
Lucrările lui Ralo Mayer delimitează ecologiile istoriei contemporane, explorând relația dintre natură și societate ca o dihotomie care se prăbușește. Obiecte precum navetele spațiale, ecosistemele artificiale, viața de zi cu zi a post fordismului sau culturile digitale se împletesc în rețele ale viitorului trecut și ale Science Fiction-ului de astăzi. Cel mai adesea, acest lucru generează monștri ai traducerii – ansambluri cross media de instalație, film, text sau performance.
Practica sa se bazează pe cercetarea performativă, o abordare procesuală a producției de cunoștințe în care folosește mijloace dramatice precum scenarii, roluri și recuzită.
Din 2003-2008 a fost membru co-fondator al Universității Libere Manoa, auto organizată, unde a început și seria de cercetări continue HOW TO DO THINGS WITH WORLDS privind performativitatea modelelor. Din 2007 a lucrat la traducerea transmedia a romanului SciFi The Ninth Biospherian, despre experimentul „Biosphere 2”. Acest lucru a dus, de asemenea, la actualul său proiect de doctorat de cercetare artistică despre „Space Un·Settlements”.
↳ 26.11, 19:00
PERTURBAREA CUNOSCUTULUI: INFUZII DE DELIR NON-UTILITAR
ION DUMITRESCU – lecture / performance
O să ascultăm și de multe ori o să și vedem, alterări ale expresiei de sine, distorsiuni în percepție sonică care vin de peste tot, din diferite perimetre: mai pop sau mai nișate, metal-grind necromaticism (Napalm Death), hip-collapse punk (Death Grips), genre fuck or împingând genul și genre spre teritorii necunoscute (Seketh Barbara), alienating exotica (Yma Sumac) disoluții sedative (Annette Peacock), desfigurări sonice (To Live and Shave in L.A.), drone afficionados (Hijokaidan, C.C.C.C. a.k.a. Cosmic Coincidence Control Center), preconizând medii experimentale noi și forme ale necunoscutului pe care unele bule nu le-au întâlnit niciodată (Nooran Sistters, Hindu Sufi).
Ion Dumitrescu a fost balerin, prim-solist la Opera Română din București. Din această carieră se catapultează pe teritoriul dansului contemporan, unde în 2008 co-inițiază practica Postspectacol. În cadrul acestei practici co-lansează Candidatura la Președinție, un format de campanie electorală deghizat în performance, sau vice-versa. Manufacturează instrumente conceptuale pentru trangresie culturală și navigare în lumea contemporană. Scrie neregulat articole în cheie filozofică speculativă ce privesc estetica, arta, antroplogia culturală si alte fenomene preistorice de azi.
↳ 26.11, 14:30 – 20:00
Obiecte din expoziția FUŞĂRĂI,
îngrijite de ANDREI BĂLBĂRĂU
Muzeul Cineastului Amator este un muzeu privat, unic în România, ce îşi propune cercetarea şi readucerea în atenţia publicului a mişcării de cineamatorism din România. Principalele direcţii pe care se orientează muzeul sunt colecţionarea de aparatură utilizată de cineamatori (camere pe peliculă, aparate de proiecţie, vizioneuze, prese de tăiat şi lipit filme, filme pe peliculă), colecționarea de piese ce au legătură cu industria şi cultura cinematografică (postere de film, poze din filme, poze cu actori, programe de film) şi facilitarea accesului publicului la expoziţiile realizate. Muzeul este găzduit de Centrul Universitar UBB Reșița, fiind amplasat în fosta cabină de proiecție a cinematografului „23 august”.
NU TE SUPĂRA FRATE
joc video de Alternator
Nu Te supara Frate este un joc video gratuit dezvoltat de grupul Alternator. Jocul se bazează pe o serie de interviuri realizate de alternator în vara anului 2022. Persoanele intervievate sunt persoane direct implicate în afacerile de transport: navigatori, dispeceri de camioane, lucrători în depozit, agenți de formare și recrutare, precum și cercetători de teren. Puteți asculta scurte părți ale acestor interviuri în timp ce jucați jocul ca puncte de informații audio. Pentru versiunea extinsă cu mult mai multe informații și analize despre logistica maritimă, vă rugăm să verificați acest podcast:
UN-EARTHING (pharmakon), 4k, 14min, 2021
Autor Ralo Mayer
Cum îți vei pregăti corpul pentru a trăi pe alte planete, de exemplu pe Marte? În acest exercițiu, artistul și autoproclamatul lingător de meteoriți Ralo Mayer va ghida participanții către așa-numita practică Un·Earthing. Este o călătorie cu un punct focal în farmacologie și contact fizic cu bucăți din cosmos.
RUINE INFRASTRUCTURALE
studii AI de Felix Petrescu
TALKING TO STRANGERS
Instalație de sunet (prototip) de Sillyconductor & Ami Lungu
Initiat de Asociatia Simultan, proiectul ‘Progres. Schimbări de Paradigmă’ își propune o reflecție artistică asupra istoriei și patrimoniului industrial din Timișoara, a modului în care memoria unor locuri și comunități s-a transformat sau chiar a dispărut. Frânturi de istorie colectivă și personală, narațiuni care chestionează acest proces de transformare vor fi remodelate dintr-o perspectivă socio-politică și tehnologică.
Un proiect dezvoltat de Asociația Simultan, parte a programului Timișoara 2023 – Lumini captivante.
Finanțat de Municipiul Timișoara prin Centrul de Proiecte.
imagini grafice:
Gateways, Sieves, and Domes: On the Infrastructural Topology of the Chinese Stack, Gabriele de Setta