prezentare
— 13 SEPT. / 19:00
— Comenduirea Garnizoanei
Arne se află într-o explorare artistică (ne)disciplinată, de-a lungul unei vieţi întregi inspirate din dorinţa personală şi societală de mai puţin. Înalt de înălţime, corpul lui Hendriks s-a simţit întotdeuna ca o materializare nedorită a principiilor neo-liberale și neo-coloniale. Vrea să fie mai mic, şi îşi doreşte să vrea şi să aibă nevoie de mai puţin în viaţă, rezonând astfel cu posibilităţile mediului din jur, însă este de fiecare dată intră în contradicţie cu acest deziderat. Evolutiv vorbind sunt două direcţii, ori creşti mare ca să te poţi apăra sau mic ca să te poţi ascunde. Arne vrea să se ascundă dar e constrâns de un corp proiectat să lupte, şi nu doar fizic.
Recent, cercetarea lui Arne se orientează spre regimul alimentar uman şi în special spre dificultăţile legate de aşa numita „tranziţie proteinică”, nevoia de a mânca mai puţină proteină animală şi mai multă proteină vegetală, în momentul în care mâncatul cărnii şi băutul laptelui au devenit sinonime cu refuzul schimbării. Într-o rezidenţă de 18 luni la Universitatea Wageningen, Hendriks a iniţiat mai multe proiecte cu intenţia de a perturba relaţiile umano-proteinice și neîncrederea pe care Hendriks o resimte faţă de propriul său corp proteinic. Proiectele derulate de Arne Hendriks includ Omul Micşorat – o investigaţie în posibilitatea micşorării indivizilor speciei umane pănă la mărimea de 50 de centimetri – şi FATBERG, creerea unei insule autonome de grăsime, în colaborare cu Mike Thompson.